Ciudat de normal.

Este un moment ciudat în care realizezi că tot ceea ce detești, se adună în lucrul cel mai de preț, lucrul pe care-l iubești cu fiecare celulă vie care te face întreg.
Este un moment ciudat când fizica și chimia se unesc într-o bombă de sentimente gata să explodeze în momentul în care persoana potrivită o declanșează.
Este un moment ciudat, când iubești, și nu iubești, când te-ai arunca în brațele oricui pentru simplul motiv că ești fericit, ești în viață, ești tu, ești aici, ești acum, ești ce vrei, și nimeni nu te poate contrazice.
Este un moment ciudat în care viața se hotărăște să-ți spună DA, și te arunci în DA-ul acela cu tot sufletul, ca în mare, știi c-o iubești, știi c-o vrei, dar e adâncă e plin abis, necunoscut, dar nu contează, te arunci îi spui da.  
Este un moment ciudat când te îndrăgostești de cea mai nepotrivită persoană pentru că știi că-i nepotrivită, dar nu-ți pasă, pentru că tu decizi și numai tu știi.
Este un moment ciudat când muzica e zâmbetul, muzica e sufletul și tu ești muzică. Viața e un sunet pe care trebuie să înveți să-l cânți că să poți avea o armonie.
Este un moment ciudat când dimineața te îmbrățișează cu miros de cafea, și tu o săruți cu zâmbet dulce.
Este un moment ciudat când nu ai nevoie de cuvinte.
Este un moment ciudat când ești fericit că viața-i viață, iarba-i verde, iar iarna nu este vară.
Este un moment ciudat când mărturisești că ți-e dor.
Este în moment ciudat când săruți cu zâmbetul.
Este un moment ciudat.. când ciudatul e normal.
Este acel moment când îți cânt fără muzică și fără sunet.. că tu ești vara iernii ăsteia, muntele din ocean, și ciudatul care-mi face viață normală.